Wushu Kungfu

Wushu este un sport recunoscut olimpic încă din anul 2002. Wushu a fost prezent la Jocurile Olimpice – Beijing 2008 şi la Jocurile Olimpice pentru Tineret – Nanjing 2014, prin turnee demonstrative. De asemenea, sportul a fost inclus pe lista scurtă de a intra la Jocurile Olimpice – Tokyo 2020, alături de alte şapte sporturi.

Wushu va fi prezent ca sport oficial la Jocurile Olimpice de Tineret – Dakar 2026! Sportivii calificați vor putea concura la probele de Changquan, Gunshu, Taijiquan și Taijishan.

Wushu, cunoscut și sub denumirea de „Kungfu”, reprezintă termenul colectiv pentru toate artele marțiale provenite din China și dezvoltate de-a lungul a mii de ani. În cadrul Wushu-ului se regăsesc numeroase sisteme și stiluri, fiecare încorporând propriile tehnici, tactici, principii și metode, precum și numeroase arme tradiționale. Wushu nu reprezintă doar luptă sau arte marțiale, ci și practici pentru îmbunătățirea sănătății sau filosofie.

Caracterul „Wu”, în Wushu, este compus din „Zhi” – a opri și „Ge” – o armă antică de război. Astfel, se explică esența „Wu”, și anume aceea de a opri conflictul și de a promova pacea. Practica Wushu dezvoltă atât un corp armonios și sănătos, cât și o minte puternică, nu înalte valori morale, întrucât principiile se bazează pe „Wu De” – etica marțială.

În zilele noastre, Wushu s-a dezvoltat ca o ramură sportivă globală, practicată și agreată de sportivi din întreaga lume, tocmai datorită conținutului său unic și atractiv. Sportul Wushu se împarte în două categorii principale: Taolu – competiție cu exerciții marțiale prestabilite, cu sau fără arme – și Sanda – competiție de luptă (full-contact sau Qinda-light contact) –.

Disciplinele principale ale Wushu-ului competițional

Taolu (sistemul demonstrativ)
Un Taolu constă dintr-un set continuu de tehnici prestabilite, impuse sau alese, în funcție de specificul competiției, prin care se încorporează principiile marțiale de atac și apărare. Acestea includ tehnici de brațe, tehnici de picioare, sărituri, secerări, poziții și deplasare, precum și elemente de echilibru.

Taolu tradițional

Wushu tradițional (denumit în mod obișnuit kungfu) este rădăcina wushu-ului competitiv și are o istorie lungă și diversă. Pornind de la nevoia de autoapărare și de supraviețuire, precum și de o artă a războiului, au apărut diferite stiluri și practici cu diferite metode, conținut, filozofii, tactici și tehnici apărute de-a lungul miilor de ani de dezvoltare a wushu-ului. Stilurile și practicile Wushu variază foarte mult, unele având în principal tehnici de brațe, altele concentrându-se pe tehnicile picioarelor, iar altele punând accent pe lupte. Wushu tradițional include, de asemenea, o gamă extrem de vastă de arme tradiționale transmise din epoca armelor reci, împreună cu metode practice care au fost păstrate de generațiile ulterioare. Wushu tradițional este divers și colorat, cu o cultură fizică extrem de profundă și complexă.

Exemple de stiluri tradiționale: Shaolin quan, Wudang quan, Yongchun quan (wing chun), Stilurile imitative (stilul maimuței, stilul tigrului, stilul șarpelui, stilul bețivului, stilul călugăriței etc), Taijiquan Yang, Taijiquan Chen, Taijiquan Sun, Taijiquan Sun, Cailifo quan (choy lee fut), Hunggar, Cha quan, Hua quan, Fanzi quan și multe altele

Taolu modern

standardizarea și gruparea numeroaselor stilurilor tradiționale

Sanda (sistemul de luptă full contact)

– se pot folosi tehnici de pumn, de picioare și aruncări (proiectări) în zonele valide: cap, trunchi, coapse; zone interzise pentru atac: spatele capului, gâtul, zona inghinală.

– atacul cu capul, cu cotul, cu genunchiul sau aplicarea de presiune pe articulațiile adversarului sunt strict interzise; folosirea de tehnici de lupte sau aruncări în urma cărora adversarul este forțat să aterizeze în cap sau lovirea intenționată a adversarului, atunci când acesta se află la podea, sunt strict interzise; atacul la nivelul capului advsersarului, atunci când acesta se află la podea, este strict interzis.

– în cazul competițiilor de juniori și cadeți, sunt interzise seriile de pumni la nivelul feței și loviturile de picior la nivelul capului.

Qingda (sistemul de luptă light contact)

– se pot folosi tehnici de pumn, de picioare și aruncări (proiectări) în zonele valide: lateralele capului, trunchiului, lateralele și spatele picioarelor; zone interzise pentru atac: fața, spatele capului, ochii și gâtul, zona inghinală, coloana, rinichii, genunchii, coatele și alte articulații.

– sunt interzise: lovitura directă la față, inclusiv fenta, atacul direct la articulații, lovitura cu capul, cotul sau genunchiul, proiectările periculoase, tragerea de timp, lovitura cu degetul în oricare parte a corpului, tehnică de strangulare, ținerea adversarului în clinch pentru mai mult de 3 secunde, tehnici de fixare la sol, prinderea unui braț în blocaj (cheie) sau tehnici similare asupra articulațiilor, ținerea unui oponent cu un braț sau amândouă și lovirea cu celălalt braț sau cu piciorul, lovirea continuă a aceleași parți a corpului, mai ales a capului, împingerea adversarului mai mult de 1 m, atacul cu capul, cu cotul, cu genunchiul sau aplicarea de presiune pe articulațiile adversarului.